Originile Neamului Arian : Migratiile (part.2)

Rasa albă a migrat astfel către nordul Europei.Primii oameni care au ajuns aici pe mare au fost fenicienii,în timp ce alte popoare de aceeași sorginte au migrat lent pe uscat. Din ultima categorie făceau parte inclusiv cimerienii și sciții. Sub diferite nume,aceste populații și liniile genealogice hibride din rândul lor au populat întreaga Europă și s-au reunit cu arienii deja instalați în Britania și în nordul Europei,ajunși acolo pe mare. Fenicienii joacă un rol crucial în povestea noastră și voi insista imediat asupra lor. Cimerienii au migrat din Caucaz și Asia Mică (Turcia) către nord-vest, ajungând în regiunile pe care există astăzi Belgia,Olanda,Germania și Danemarca. Istoricii romani Pliniu și Tacit afirmă că toate popoarele de pe coasta de nord a Europei,de la Olanda și până la Danemarca, au aceeași origine etnică, afirmațiile susținută și de dovezile arheologice care indică faptul că acest popor cimerian a ajuns în respectiva regiune în perioada 300-250 î E( fiind a 4-a migrație ariana in zonele respective). Un alt grup de cimerieni a călătorit de-a lngul Dunării către Ungaria și Austria de astăzi,până în sudul Germaniei și al Franței . Galii si Celții și anumite triburi celtice s-au instalat în Boemia și Bavaria, în timp ce altele au invadat nordul Italiei. Istoricul roman Sallust descrie înfrângerea romanilor de către "cimbri" , despre care afirmă că erau gali. Alți istorici romani afirmă că cimbrii erau celți. Ei erau împărțiți în trei triburi : belgii (la nord-est de Franța), galii ( centrul Franței) și achitanii ( sudul Franței, până în munții Pirinei). Până în secolul al II-lea înainte erei noastre, celții/galii au ocupat întregul centru al Europei și nordul Italie,după care au cucerit integral această țară. În jurul anului 280 î EN, ei s-au întors în Asia Mică și au reocupat pământurile strămoșilor lor. După cum afirmă istoricul Henry Rawlinson : "Aceste doua invazii majore din Asia Mica au fost facute de aceeasi rasa,numita in primul caz cimerieni,iar in cel de-al doile gali". În cele din urmă, galii invadatori s-au stabilit într-un loc numit Pheygia, cunoscut ulterior ca Galitia ( Gal-atia) Se presupune că acestui popor le-a adresat sfântul Petru scrisoarea sa desper Noul Testament afirmă că le-a fost trimisă galatenilor. Cimerienii sau cimbrii s-au stabilit,de asemenea, în Țara Galilor ; până astâzi, numele limbii acestui popor galez este Cymru.

Sciții au fost un alt grup arian, care a migrat, de asemenea , la nord de Caucaz, către Europa. Cei care le-au schimbat numele,pentru a-i distinge de alte popoare,au fost romanii. Printre simbolurile sacre ale sciților se numărau șarpele,boul,focul (soarele/cunoașterea) și Tho sau Theo echivalentul zeului egiptean Pan. Romanii i-au numit pe sciți sarmați și germani (de la cuvântul latin germanus, care înseamnă "autentic") . De atunci,sciții au rămas cunoscuți ca "poporul celor autentici" , iar numele de germani le-a rămas până astăzi în zona Rinului (migratia a 2-a scită). Aceeași schimbare este confirmată și de scrierile istoricilor romani Pliniu și Strabo. Un alt popor căruia romanii îi spuneau german au fost anglo-saxonii. La ora actuală, Saxonia este un teritoriu situat la nord de Germania și de Olanda. Atât anglii,cât și saxonii au venit din aceeași sursă genetică, cimerienii si sciții albi din Caucaz și din Orientul Mijlociu. Același lucru este valabil și în privința lui William Cuceritoul și a normanzilor săi,ultimul popor care a invadat Britania în anul 1066, în urma celebrei bătălii de la Hastings. Termenii de normand și Normandia provin de la oamenii nordului (norse), căci atunci când au ocupat regiunea cu același nume din Franța, ei au venit din Scandinavia. Povestea eroului scandinav Odin afirmă că aceasta a venit din Asaland sau Asaheim,un teritoriu identic cu țara sciților, care poate fi idenitficat în India ariană. Se spune că de acolo a plecat Odin, teoriile fiind multe nu se poate spune exact.

Un alt grup de sciți ,cunoscuți sub numele de sakkas, s-a îndreptat către est,pornind din aceiași munți Caucaz și călcând pe urmele vechilor arieni. Prin anul 175 î EN, sakkas au ajuns la granița cu China. Textele chineze din această perioada vorbesc de un popor numit Sai-wang sau Sok-wang, forțat să fugă în India. Sok-wang înseamnă "prinții sakka". Textele arată faptul că acești sakka s-au restras către sud, înspre India, trecând prin trecătorile muntoase din Afganistan. Monedele descoperite din perioada anului 100 î EN, confirmă crerea unei regat sakka în regiunea superioară s văii Indului, între Kashmir și Afganistan. Nu este deloc o coincidentă faptul că budismul a apărut în ținuturile ocupate de sakka ( sciții arieni). În jurul anului 500 î EN, în regiunea în are se presupune că s-a născut Buddha, cu 63 de ani în urmă trăia un trib numit sakyas. Guatama (Domnul Buddha) a primit titlul de Sakyashina sau Sakyamuni - înțeleptul sakya, maestrul sakya sau leul tribului din Sakya. Toate aceste amănuntevor deveni extrem de semnificative dacă vom constata că toate religiile majore ( ba chiar și cele minore),precum și eroii lor ,provin din aceeași sursă. De fapt, sciții/sakka și cimerienii/cimbri erau unul si același popor,lucru confirmat de inscripțiile de pe Stânca Behistun din munții Zargos, situată la marginea unui vechi drum al caravanelor ce pleca din Babilon. Inscripțiile s-au făcut din porunca regelui darius cel Mare în jurul anului 515 î EN, și au fost scrise în trei limbi : babiloniană,elamită și persană. ori de câte ori versiunile din elamită și persană folosesc termenul de sakka, cea babiloniană folosește termenul de cimbri.

Sintetizând,această populație ariană s-a extins sub diferite nume,dar ducând cu sine aceeași religie și aceași eroi, dinstre țara ei de origine din munții Caucaz și din Orientul Mijlociu și Apropiat catre Europa,India și China.