Începuturile comunismului in România (1),emanciparea iudeo-kominternismului

Ne aflăm la 8 august 1924 ,când se eliberează planul de declanșare a operațiunilor zise "revolutionare" din România. Președintele planificatorilor,V. Kolarov,membru al Comitetului Executiv al Kominternului. Cum consider acțiunea de la Tatar-Bunar ca pe expresia tipică a uneltirilor iudeo-bolșevice împotriva unității naționale,dezvăluind până la ultimele consecințele obiectivele războiului psihologic,citez pe larg din Proiectul de Operație al comuniștilor din România, aprobat de Comitetul Executiv al Internaționalei Comuniste la 8 august 1924, subliniind că, după părerea mea, iudeo-comuniștii din România erau implicați adânc în alcătuirea planului și aveau misiuni exacte în desfășurarea lui. Citez : De acord și împreună cu secția comunistă balcanică, cu participareea reperzentanților comuniști de seamă, sub președinția secretarului general Kolarov, în ziua de 8 august la sediul Kominternului s-a aprobat următorul plan de acțiune în România , aplicabil în prima zi a lunii septembrie a.c.

Ca principiu s-a admis că, în toate acțiunile ce vor avea loc în statele din Balcani,Uniunea Sovietică să nu participe oficial. Ajutorul efectiv,cu oameni și mijloace materiale,este dat numai de comuniști grupați în centre ,care iși iau asupră-și responsabilitatea pentru ei.

Planul se reduce la următoarele acțiuni :

Întreaga românie este împarțită în cinci zone - Prima zonă ,sau cea de Nord, cuprinde raionul Bucovina,în care, drept focare de propagandă și centre pentru viitoarea revoluție se indică Cernăuți, Comeanca , Bertina, Pârcani, cu direcția genrală spre Iași. Ca punct central de operație apare Comeanca, întucât grupul de acolo are îndatorirea să azvârle în aer podul de pe linia ferată Cernăuți-Pașcani, fapt datorită căruia Bucovina va rămâne izolată de restul țării. De acolo, înaintarea generală de-a lungul căii ferate are direcția spre sud,în special spre Iași, unde trebuie să se facă legătura cu teritoriul sovietic și anume cu forța organizată de Znamenski,în grânarul Basarabiei. Acest detașament urmează să treacă peste Nistru, ceva mai la sud de Rașcola, distanța cea mai scurtă între Iagorlâk și Iași. În fruntea detașamentului stă Maevski, cu cartierul general la Subotina.

A doua zonă este Basarabia propriu-zisă. În raionul Basarabia nu se presupune nici o acțiune de seamă. Numai la sud,aproape de vărsarea Nistrului până la gura Dunării, va trebui să aiba loc partea principală a revoluției. Drept câmp de operații apar: Tusla,Tatar-Bunar,Vâlcov și Cartol.

În acest punct sunt pregătite de mai înainte depozite de munițiuni și ele apar ca puncte de reuniune ale prietenilor organizației, care, o dată uniți cu Terente (n.n. celebrul bandit), trebuie să înainteze spre Galați cu scopul de a-l ocupa.

Ca loc de concetrare al grupurilor este indicat Ismail-Chilia-Reni, de unde urmează să se dea atacul general Brăilei și Galațiului. În acest raion trebuie să aibă loc evenimente de seamă. Detașamentul de ajutor din teritoriul sovietic urmează să treacă granița în raionul Olănești-Budaki-Tusla.

A treia zonă, Sud-Răsărit, cuprinde Dobrogea românească și întreaga Silistră. Ca centru al revoluției este indicat Călărași-Silistra-Mănăstirea. În aceste puncte se concetrează detașamentele revoltate care,din raionul Călărași-Silistra-Oltenița urmează să facă demonstrație la Budești, cu scopul de a amenința Bucureștiul. În acest raion acțiunea principala va fi desfășurată la răsărit de Fetești , unde trebuie să se rupă calea ferată și să mineze podul de pe Dunăre ,fapt care ar avea ca izolarea ținutului de pe lângă Marea Neagră de România. În acest raion se pune mare speranță în lipoveni, care au făgăduit adeziunea lor și o parte chiar au intrat în detașamentele lui Terente,conducerea acestui grup , împreună cu detașamentele sosite din teritoriul sovietic pe uscat este încredințată lui Jotovski, supranumit cel Gros. Debarcarea este condusă de Godleski-Gadilo, supranumit Gremncevski.

A pata zonă cuprinde raionul Banat și Ungaria de răsărot. Ca centru se indică Lugoj, Simeria, Caransebeș. Aici nu este presupus o revoluție pe față,întrucât acest raion nu reprezintă o importanță strategică. Centrul operativ se sprijină pe iredentiștii unguri, dându-și consimțământul lor la un atac comun,dar urmărind numai interesele lor naționale.

Tot astfel în zona a cincea, care cuprinde partea de Nord, Ungaria răsăriteană și Transilvania, cu centrul la Cluj-Dej și Oradea. Aici pot avea loc numai demonstrații, desfășurându-se numai acțiuni mici cu detașamente de lucrători și țărani.

Conducerea generală a operației în zona întâi și a cincea au luat-o asupra lor tov.Bădulescu (n.n. să fim foarte atenți,Bădulescu fiind numele conspirativ al evreului din conducerea PCR Gelbert Moscovici, fapt care demonstrează clar complicitatea Comitetului Central al PCR în 1924 la planul și acțiunile armate de dezmembrare a României) Zicinski,Rarenciuc și Koz.

În a doua zonă : German, Goldstein și Grützenberg. În a treia si a patra zonă, tovarășii Kalifarski, Rankevici, Mironovici Ivan, Karl Koz și Weisenbrog.

Conducerea generală a revoluției, Comitetul Executiv o încredințează troicii speciale compusă din tovarășii Bădulescu(Gelbert Moscovici) Goldstein și Kalifarski.

Aceasta trebuie să înceapă între 10-15 septembrie. Atacurile cele mai îndârjite trebuie să aibă loc în prima zonă, pentru ca reușita lor acolo să atragă atenția tovarășilor din Galiția. În chipul acesta, reușita din Bucovina să fie semnalul pentru revoluția din Galiția, unde terenul este deja pregătit în proporții destul de mari.

Răscoala din zonele a întâia, a patra și a cincea trebuie să înceapă la o săptămână după desfășirarea revoluției din zona a doua si a treia.

Cu toate că Planul de Operațiuni vorbește de la sine ,că el demască intervenția brutală în treburile interne a iudeo-kominterniștilor și așa-zisul export de revoluție,îmi îngaduie câteva comentarii:

1. -Acțiunea a fost opera comună a iudeo-comuniștilor din România și a iudeo-kominterniștilor cre au primit de la cei dintâi datele interne necesare alcătuirii planului,punându-l șef suprem pe evreul din România. Gelbert Moscovici.


2. -Întregul plan slujește ruperii Basarabiei și Bucovinei de Patria Mamă în ideea că la "revoluție" se va ralia Galiția restul operațiunilor de pe teritoriu fiind doar diversiuni, regimul comunist din Ungaria fiind anulat de trupele românem ca mai apoi mișcarea comunistă să fie interzisă de regentul Horthy, astfel că în Ungaria de răsărit nu existau forțe comuniste capabile să intervină.


3. -Autorii Planului Talmudic își trădează intențiile și prin numirea de "revoluție" a ceea ce se așteptau să se întample în Bucovina și Basarabia, și de "răscoală" pe restul teritoriului românesc.


4. -Baza sociala a "revoluției" era fixată pe evreimea numeroasă din Bucovina și Basarabia, pe lipoveni și pe alți minoritari din sudul Basarabiei ,complici la ascunderea armelor și munițiilor trimise de peste Nistru.
   
5. -Logistica și comandourile erau furnizate de URSS.

DESFĂȘURAREA EVENIMENTELOR. Din întregul plan al Kominternului și al iudeo-comuniștilor din România nu s-a realizat decât o înfruntare armată în sudul Basarabiei, pe restul teritoriului național neînregistrându-se nici o mișcare semnificativă. Citez din comunicatul guvernului privitor la aceste evenimente : ...În ziua de 12 septembrie,un număr de 30 de indivizi, veniți pe mare în sudul Basarabiei, a atacat localitatea Nicolaesca la ora 12 din zi, izolând comuna prin tăierea firelor telegrafice și telefonice și omorând pe primar,pe soția sa,doi jandarmi și un locuitor. Aceiași cetățeni au mai prădat pe negustorii veniți la târg și, încărcând trei căruțe cu mărfuri, le-au ascuns în bălți din regiunea lacului Sașic. În zilele următoare, aceiași indivizi, susținuți de complici pe care îi aveau în această regiune, au atacat satele Tatar-Bunar, Cișmele, Nerașoi și Golilești, jefuind și terorizând populația pentre a o asocia cu actele lor și a o ridica contra autorităților. Trimitându-se trupe din Ismail pentru urmărirea și capturarea indivizilor, ordinea a fost pretutindeni restabilită. Populația locala a dat autorităților un concurs hotărât la descoperirea complicilor și restabilirea ordinei... Ancheta a că ei erau inzestrați cu arme si muniții introduse în mod clandestin de peste hotare...

• Din rezoluția Comitetului regional Basarabia al P.C. din România ,12 iulie 1925 ...O condiție indinspensabilă a unei asemenea acțiuni comune este însă renunțarea categorică la gândul de organizare a revoluției, dincolo de Nistru... orice acțiune care ar fi însoțita de promisiuni nejustificate, ca de exemplu intervenția Armatei Roșii așa cum a fost cazul aici, ar atrage după sine numai sacrificarea fără sens a forțelor revoluționare.


• Din Enciclopedia Sovietica MoldoveneascăȘ ...Detașamentele revoluționare în frunte cu conducătorul raional de partid din sudul Basarabiei A. Kliușnikov și a tovarășilor lui de luptă I.Batișcev, L.Turcanu, I. Bejanovici, N. Lisavoi, G.Cernenko, F. Balt ș.a. au opus o rezistență dură asupritorilor. În detașamentele de răsculați luptau cot la cot ucranieni, moldoveni, ruși,bulgari,găgăuzi... Răscoala a fost un răspuns direct la refuzul României egale de a accepta propunerea sovietică făcută la Conferința de la Viena...

Acțiunea de la Tatar-Bunar a fost de fapt o diversiuhne cu sopuri multiple: să sondeze starea moral-politică a basarabenilor abia uniți de 6 ani cu Patria Mamă , să răspundă refuzului României de a organiza un plebiscit solicitat de ambasadorul URSS la Berlin, Krestinski; să destabilizeze Bucovina și Galiția, să demonstreze opiniei publice mondiale că basarabenii doresc unirea cu URSS-ul. Au fost arestate 800 de persoane, au fost aduși în fața justiției militare 287 de arestați, dintre care au fost condamnați doar 85 prin sentința din 3 decembrie 1925 a Consiliului de Război al Corpului III Armată-Chișinău.

Surse si Note : 1916 - 1921; DOCUMENTE DIN ISTORIA PARTIDULUI COMUNST ȘI A MIȘCĂRII MUNCITOREȘTI REVOLUȚIONARE DIN ROMÂNIA, 1921- 1924, București, Ed.Politică, 1970, III; Vsemirnăi Kongres Komunisticevsko Internaționala , Petersburg, 1922; M.C. Stănescu, MIȘCAREA MUNCITOREASCĂ DIN ROMÂNIA ÎN ANII 1921-1924, Ed. Politică, București, 1971, PROTOKOLL FUNFTER KONGRES DER KOMMUNISTISCHEN INTERNATIONALE, Verlag, Carol Hoym Nachf ; Mușat-Ion Ardeleanu, op.cit.,pag. 202, Viitorul 23 septembrie 1924 ; Arhiva C.C. a P.C.R. , Fond 15, mapa 28. . Enciclopedia Sovietică Moldovenească, vol.8, Chișinău, 1981.